Produsele contrafăcute deţin un sfert din comerţul românesc

Românii consumă zilnic produse contrafăcute, iar ponderea cea mai mare o deţin cele alimentare

În România, contrafacerile acoperă toată gama de produse existente pe piaţă, de la alimente şi băuturi alcoolice, la cafea şi condimente, de la parfumuri de lux şi încălţăminte de firmă la detergenţi, plăcuţe de frână şi ochelari de soare. Practic, tot ce se vinde are un echivalent contrafăcut, iar falsurile sunt pretutindeni - în prăvăliile de cartier şi în magazinele „de fiţe” din mall-uri.

„Estimăm că la nivelul anului 2009 ponderea comerţului cu produse contrafăcute era de aproximativ 26%”, a declarat pentru SFin Gabriel Turcu, pre­şe­dinte al REACT România (Reţeaua In­ternaţională Anticontrafaceri). „Ro­­mâ­nia nu a realizat încă o anali­ză o­fi­cială a ponderii produselor contra­făcute, iar estimările noastre se ba­zează pe date deţinute de noi din ac­tivitatea anilor anteriori”, a pre­cizat oficialul. În lipsa estimă-rilor pri­vind efectele contrafacerilor a­supra eco­no­miei, atât România (prin inter­me­­diul Grupului de lucru pe Pro-bleme de Proprietate Intelec­tuală), cât şi UE (prin Comisia Eu­ro­peană) au în lu­cru în acest moment analize şi stu­dii de evaluare a acestor efecte, iar pri­mul obiectiv comun este re­pre­zentat de stabilirea unui mecanism oficial de estimare a ponderii contrafacerii în economie. În 2010 este de aşteptat ca ponderea contrafacerilor în co­merţ să se men­ţină la cote înalte. La fel şi pierderile în­re­gistrate de stat, de­spre care oficialul REACT Româ­nia a precizat că „se re­găsesc pe mai multe paliere: taxe, im­pozite pierdute prin neplata acestora de că­tre contrafăcători şi di­mi­nua­rea ci­frei de afaceri a co­mercian­ţi­lor afectaţi de contrafaceri, lo­curi de mun­că, des­curajarea inves­titori­lor”.

Contrafacerea în Romånia
La extinderea fenomenului în ţara noastră contribuie în primul rând puterea scăzută de cumpărare, dorinţa românilor de a achiziţiona produse de marcă la preţuri mici şi, nu în ultimul rând, ignoranţa în le­gă­tură cu modul de apreciere a cali­tăţii produselor.
La fel ca şi în alte state, produsele cel mai frecvent falsificate pre­zen­te pe piaţa românească sunt cele cu valoare adăugată mare şi o rată ridicată a vânzărilor. Aici intră în pri­mul rând produsele alimentare, a­poi îmbrăcămintea şi încălţămintea, produsele cosmetice, piesele de schimb pentru autovehicule, produ­se­le de uz casnic şi gospodăresc, tele­foa­nele mobile, ceasurile, jucăriile, produsele software şi chiar pietrele preţioase. Spre deosebire de contra­facerile prezente în piaţa vest-euro­pea­nă, cele din România se remarcă printr-o calitate mai slabă, punând astfel şi mai mult în pericol sănă­ta­tea şi viaţa consumatorilor.

Bombe pentru stomac
De departe cele mai periculoase produse contrafăcute sunt cele alimentare. Cerealele, făina, produsele lactate şi mai ales produsele şi pre­paratele din carne sunt cel mai des falsificate, de obicei prin adaosuri ne­sănătoase sau substituiri.
Cafeaua, atât de prezentă în consumul populaţiei, nu putea fi omisă de pe listă. Ea se falsifică atât în stare verde, cât şi prăjită, ori după prăjire şi măcinare. Cel mai des, falsurile con­ţin năut, secară, cicoare, malţ sau chiar zaţ uscat.

Vinurile contrafăcute şi autoconsumul (vinul pe care românii îl pre­pară acasă) deţin supremaţia pe pia­ţa vinurilor din România, printr-un procent mai mare de 50%. „Campio­nii” falsurilor între vinurile româ­neşti sunt Busuioaca de Bohotin, Tă­mâioasa Românească, Feteasca Nea­gră şi Muscatul Ottonel. De exemplu, viţa-de-vie din soiul Busuioacă de Bohotin se cultivă la nivel na­ţio­nal pe o suprafaţă de numai 50 de hec­tare, în schimb vinul cu această denumire se găseşte pe piaţă în cantităţi impresionante. Băuturile spirtoase sunt şi ele falsificate în canti­tăţi enorme, prin amestecul apei cu spirt (nici nu mai contează dacă este destinat consumului uman sau in­dustrial).

Haine „de firmă”
Pantofii sport contrafăcuţi Adi­das, Puma, Nike şi Lotto sunt foarte răspândiţi pe piaţa românească. Fal­surile pot fi uşor identificate prin ca­litatea tălpii, rezistenţa vopsirii fe­ţe­lor la frecare uscată sau umedă şi ca­litatea cusăturilor. Încălţămintea din piele naturală este contrafăcută prin confecţionarea din înlocuitori, care de cele mai multe ori sunt atât de bine realizaţi încât la prima vedere pot induce cumpărătorul în eroare. Tot din „piele” sunt şi poşetele Coco Chanel de pe piaţa românească, a­cestea fiind fabricate în China, şi nu în Franţa sau Italia.
Îmbrăcămintea de firmă, atât de căutată în magazinele de lux, este şi ea deseori contrafăcută. Exemple lua­te direct din mall-uri ar fi tricou­rile Ralph Lauren Polo fabricate din poliester (şi nu bumbac 100%), cu tivuri inegale, nasturi din plastic (şi nu din sidef), butonierele nasturilor dispuse vertical (şi nu orizontal). Şi marca Lacoste este contrafăcută, falsul putând fi recunoscut prin dispunerea crocodilului cu capul spre dreapta şi nu spre stânga.
Datorită faimei şi preţului ridicat, ceasurile Rolex sunt cel mai des contrafăcute. Falsurile sunt fabricate în Hong Kong, Taiwan sau Coreea şi sunt vândute la preţuri ridicole şi fără ambalajul original (verde sau maro, din piele).

Falsuri la tot pasul
Banalul spirt medicinal este cam­pionul produselor nealimentare con­trafăcute în România. Mirosul ciudat şi culoarea necaracteristică sunt ele­mentele care trădează falsul. Lân­gă spirt este locul parfumurilor, falsificate în cantităţi enorme. Spre deo­sebire de cele originale, parfu­mu­rile contrafăcute pot produce iritaţii ale pielii şi, în cazurile „fericite”, au doar un miros puternic de alcool şi nu sunt persistente.
Mai departe, vata hidrofilă este contrafăcută prin declararea unui con­ţinut de 100% de bumbac, când în realitate este din celofibră. Deter­gen­ţii sunt falsificaţi prin atribuirea u­nor mărci de renume, la fel ca şi vop­seaua de păr, şamponul, absorban­tele, la­me­le de ras, aţa dentară şi… ba­teriile.

O categorie de produse unde falsurile reprezintă peste 50% din to­ta­lul celor comercializate este cea a pieselor de schimb pentru autoturis­me. Aici se falsifică tot, de la uleiuri, aditivi, furtune, plăcuţe de frână, tamburi, bielete de direcţie, garnituri de chiulasă, bujii, pompe de apă şi chiar becuri pentru faruri.

Poliţia de Frontieră şi Autoritatea Naţională a Vămilor au derulat anul trecut mai multe acţiuni în punctele de trecere a frontierei şi în zona de frontieră, cu rezultate spectaculoase. De la IGPF am aflat că în 2009 desco­pe­ririle efectuate au constat în „307.479 articole de îmbrăcăminte şi lenjerie contrafăcute purtând mărci internaţionale protejate, 264.484 produse de parfumerie contrafă­cute, 80.116 perechi de încălţăminte, 1.226.142 alte produse (ceasuri, bijuterii etc.). Valoarea bunurilor confiscate, în cazul în care ar fi fost comercializate la valoarea celor originale, este de 26.330.552 de lei”.
Analiza fenomenului infracţio­nal relevă şi principalele rute fo­lo­site pentru introducerea mărfurilor contrafăcute în România. De exemplu, produsele textile vin de obicei pe traseul Turcia - România, iar produsele contrafăcute din China vin îndeosebi pe cale maritimă.

Contrafacerea - fenomen global
Peter Lowe, director divizional în cadrul Counterfeiting Intelligence Burreau, susţine că „imitaţiile ilicite reprezintă la ora actuală cea mai înfloritoare activitate”. Practic, falsifi­carea produselor reprezintă cel mai mare furt în curs de desfăşu­ra­re, ca­racterul său clandestin făcând-o greu de identificat şi cuantificat.
Peste 70% din producţia mon­dia­lă de contrafaceri provine din Asia de Sud-Est, 60% din aceasta având ca destinaţie Uniunea Europeană, iar 40% - restul lumii. Pe primele locuri se află Thailanda, China, Co­reea şi Taiwan (China). Restul de 30% din vo­lumul contrafacerilor provine din bazinul mediteranean, primele lo­curi fiind ocupate de Italia, Spa­nia, Turcia şi Maroc şi au ca desti­na­ţie Uniunea Europeană, SUA, Africa, Europa de Est.

„Diviziunea muncii” în contrafaceri
Contrafacerea produselor originale este cunoscută din cele mai vechi timpuri, însă în ultimii 50 de ani ea a căpătat proporţii îngrijorătoare la nivel mondial. Cea mai substanţială creştere (de 14 ori) s-a înregistrat în ultimii 10 ani, şi mai pregnant după 2002, valoarea mărfurilor contrafăcute situându-se în prezent la peste 500 de miliarde de dolari anual, comerţul cu mărfuri contrafăcute reprezentând circa 10-12% din volumul comerţului mondial.

De remarcat este aria foarte largă şi diversificată a produselor falsificate. Practic, nu există niciun produs care să nu fie contrafăcut. Astfel, se estimează că 8% din producţia de ceasuri este contrafăcută, în materie de software proporţia contrafacerilor este de 35%, se falsifică bancnote şi chiar monede ale diverselor ţări, cărţi de credit, CD-uri şi DVD-uri, aparatură audio-video (25%), piese de schimb pentru automobile, produse de parfumerie (10%), medicamente (6%), produse alimentare, produse vestimentare de marcă etc.

Amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul contrafacerilor a condus la o ade­vă­r­ată „diviziune a muncii”, înregistrându-se „specializări” pe fiecare ţară:
- Articole de lux - Filipine, Taiwan (China), Hong Kong (China), Indonezia, SUA, Tur­cia, Italia, Marea Britanie, Maroc, Mexic
- Componente mecanice - Coreea de Sud, Taiwan (China), Indonezia, SUA, Polonia, Germania, Mexic
- Confecţii - China, Coreea de Sud, Filipine, Malaezia, Taiwan (China), Hong Kong (China), Singapore, Turcia, Spania, Italia, Olanda, Marea Britanie
- Articole sportive - Filipine, Taiwan (China), India, Japonia, Brazilia, Mexic
- Produse de parfumerie - Filipine, Malaezia, Taiwan (China), Indonezia, China, Turcia, Olanda, Franţa, Spania, Italia
- Electrocasnice - Malaezia, Taiwan (China), Portugalia, Italia, Marea Britanie, Mexic
- Ceasuri - Malaezia, Singapore, Olanda, Italia
- Produse farmaceutice - Taiwan (China), India, Pakistan, China, Nigeria, Ca­me­run, Turcia, Grecia
- Electronice - China, Taiwan (China), Hong Kong (China), Singapore, Pakistan, Ja­ponia, Canada, SUA
- Informatică - China, Singapore
- Şampanie - India, Rusia
- Jucării - China, Spania
- Pielărie - China, Turcia, Grecia, Portugalia, Spania


Preluat Saptamana Financiara,15.02.2010 autor Valentin Moraru